Azi este prima zi de după disertaţie. Pot spune că etapa aceasta a vieţii mele s-a încheiat. Un proiect frumos, în care am investit timp şi suflet. Cu bune şi cu rele. Cu mari satisfacţii şi mici dezamăgiri.
Mă simt mai împlinită, poate chiar puţin mai înţeleaptă... Cel puţin aşa sper.
Ieri, în curtea facultăţii, schimbam impresii şi emoţii cu colegii, ne întrebam cum va fi sau eram întrebaţi cum a fost.
Azi privesc în urmă şi revăd altfel aceleaşi momente - mai raţional, la rece, fără emoţii.
Am redevenit profesoară. Studenta din cei doi ani este din nou un om matur.
Ce am învăţat, aşadar?
Am învăţat că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par.
Că adesea există o conexiune logică între fapte ce par disparate.
Că suntem subiectivi, noi oamenii.
Că, în perspectivă istorică, nu învăţăm niciodată din trecut - ci doar ni se pare că soluţia de azi e mai bună decât cea de ieri.
Că tabla aceea de şah imaginară este un teren al experimentelor, adesea nereuşite.
Şi, mai ales, că intuiţia mea este mai bună decât orice învăţătură.
HE HE HE... din păcate, pentru asta nu se dă diplomă...
