10 februarie 2015:
În timp ce Lumea (cu majusculă!) îşi vede de treabă şi evenimente importante se petrec peste tot, televiziunile româneşti discută cu voluptate, de ore bune, despre cum îşi bagă o duduie degetul în nas şi îşi face un selfie în acelaşi timp, pentru posteritate... Se fac presupuneri, analize comportamentale şi toată floarea jurnalismului românesc îşi dă cu presupusul, ca şi cum de asta ar depinde întreg viitorul României...
Suntem sănătoşi la cap? Sau e cea mai bună dovadă de rămânere în periferie - a societăţii, a Europei, a lumii...
4 februarie:
Noua mea carte "Think Twice! Risk Management, the hidden side of translation" se află, de acum, la tipografie. Aşteptăm ISBN-ul de la Biclioteca Natională.
Încă un proiect finalizat. Altele aşteaptă la rând, dar se cere o pauză...
My new book "Think Twice! Risk Management, the hidden side of translation" is now at the Publishing House for printing. Waiting for the Standard series number from the National Library.
Another one of my dear projects has come to an end. Others are now waiting in line, but a break is fully deserved...
31 ianuarie
Exams day!
Revenita acasa dupa ziua plina de azi, ma relaxez cu patinaj - unde "celebra" comentatoare Alina Alexoi ma invata ca numele adevarat al Evitei era "Durante" (repetat, ca sa imi intre bine in cap!!!) si nicidecum DUARTE cum scrie in cartile de istorie...
27 ianuarie
Plăcintă ... cu poveşti
Mă inspir şi eu puţin din poveştile gastronomice scrise de Doina Bucataru şi mă prezint cu proaspăta mea plăcintă cu brânză dulce.
Asta a fost întotdeauna preferata mea - şi una dintre specialităţile mamei. De mic copil mă repezeam la tavă, când era proaspăt scoasă din cuptor, să-i simt parfumurile combinate - stafidele şi vanilia erau la loc de cinste! - şi să savurez prima bucăţică, înghiţitută cu înghiţitură, încet, cu acea bucurie a gustului desăvârşit...
La gătit nu mă pricep - asta ştie toată lumea. Şi, de ceva timp, mă tot rog de doamna Doina, ajutorul meu casnic, să îmi facă o plăcintă cu brânză dulce... Nu cu aluat - ci cu foi de plăcintă, dintre acelea care se sparg şi se ronţăie, mărind exponenţial plăcerea gustului.
"Nu ştiu - nu am făcut niciodată aşa" - mi-a spus dânsa, aşa că singura alternativă a fost să încerc să le fac chiar eu.
După multe amânări, azi mi-am luat inima în dinţi şi - într-o pauză binevenită de la traducerile căzute pleaşcă pe capul meu dinspre Rectorat (muncă voluntară, desigur...) m-am apucat voiniceşte de treabă.
Brânza de vaci nu era chiar slabă aşa cum scria pe cutie; după ce am pus zahărul, ouăle şi stafidele, plus esenţa de vanilie (am eu multe prin dulapuri, dar chiar până la batoane de vanilie nu am ajuns încă) am privit cu disperare spre compoziţia cam lichidă din bol...
Nu am uitat nici să ung foile de plăcintă, una câte una... câte trei la un rulou - patru în total, că mai multe nu încăpeau în tavă...
Mi-a mai rămas ceva compoziţie ca desert şi, după ce am lins voiniceşte recipientul, ca în anii copilăriei, am pus tava în cuptor.
Rezultatul se vede în poză. Între timp a dispărut cam jumătate dintr-un rulou, luând, desigur, calea stomacului pofticios.
Şi - CULMEA! - a ieşit grozavă!!!
Norocul începătorului...
22 ianuarie
Mai e cumva vreo profesie de prin care, măcar unuia, să nu-i fi venit ideea să-i trimită scrisori deschise Preşedintelui Iohannis??? În care, desigur, să se laude singur - sau să se plângă de ceva?
Se pare că activitatea în cauză a devenit o boală naţională...
Măi, epistolari de convenienţă - poate ar fi mai decent să vă vedeţi de meserie. Dacă vă place. Sau să vă apucaţi de învăţat altceva - dacă nu vă place. Cele 15 minute de celebritate s-au cam terminat.
Şi-aşa era presa noastră cam plictisitoare...
21 ianuarie
O habarnistă cu pretenţii de cunoscătoare a tenisului (şi a patinajului... vaiiii...) tocmai ne-a explicat că Sharapova a câştigat 273% dintre meciurile jucate în Australia. WOW !!!
Cu doar două minute mai înainte pocise oribil numele unui jucător francez, pronunţându-l ... pe englezeşte...
15 ianuarie
EMINESCU, AZI...
Pun în practică dorinţa dlui Preşedinte Klaus Iohannis, aceea ca fiecare dintre noi să rostească măcar câteva versuri din Eminescu. Aceasta este alegerea mea:
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri
Sau văd nopţi ce-tind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Ca izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări.
(Eminescu, Epigonii)
Spirala vieţii şi dorinţa morţii. Libertate şi idealuri. "Tout este pardonné".
Pentru cei care nu cunosc prea bine cultura franceză şi, mai ales, pentru ca titlul de azi de pe Charlie Hebdo sa nu fie înţeles greşit - un mic ajutor, cu o cronică a filmului.
Citat din Cahiers du Cinema:
"Le premier film de Mia Hansen-Løve raconte très simplement une histoire très compliquée. Non pas compliquée au sens où elle serait difficile à comprendre, mais au sens où elle mobilise des relations complexes, entre des moments différents de la vie, des époques, des générations, entre personnes qui n’ont pas le même âge, pas le même pays ni la même langue maternelle, pas le même sexe, pas la même idée de l’existence. À Vienne puis à Paris, hier puis aujourd’hui, il y a, il y eut, il y aura Victor, qui aime si fort Annette, avec qui il a donné naissance à Pamela, mais dont la vie se disperse entre velléités et séduction, addiction aux drogues dures, désirs d’écriture et doux élans sans suite. Il y a cette spirale-ci de la dépendance et du désir de mort, cette spirale-là où s’affronte respect de l’autre et combat pour sa propre survie. Il y a ce saut dans le temps qui fait retrouver la petite Pamela devenue ado, lycéenne, fille sans père que des voix affectueuses, mais peut-être dangereuses mèneront vers des retrouvailles. Il y a l’infini feuilletage des relations où se joue la liberté et l’abandon de soi, l’appartenance voulue, acceptée ou subie."
14 ianuarie
Câștigătoarea primei provocări a Editurii Univers este Carmen Rodikaa! Misterele din Stockholmul Kristinei Ohlsson au fost identificate, iar romanul „Reduși la tăcere” și-a găsit un nou cititor.
Am câştigat !!!
14 ianuarie
Aşa-numiţii formatori de opinie (sau cei care doar se consideră astfel, din grandomanie - şi deschid lista cu Cristoiu, CTP, Pleşu şi alţii) - deturnează intenţionat discuţia acestor zile dramatice. ADEVĂRUL şi DECENŢA sunt lucruri total diferite - unul are valoare supremă, pentru că nu depinde nici de oameni, nici de timpuri, în timp ce al doilea decurge din prejudecăţile oamenilor la un moment dat.
11 ianuarie
Ar fi cazul să înţeleagă şi toţi şmecherii buni de gură că Charlie Hebdo NU ESTE CAUZA - ci EFECTUL intoleranţei şi al fricii de adevăr.
Când cuvântul este obligat să rămână ascuns, caricatura este singura care mai poate reprezenta oglinda tuturor mizeriilor ascunse sub preşul "corectitudinii politice".
Si totusi... cand esti CNN... cum de trimiti la Paris (si) jurnalisti care nu pot vorbi frantuzeste??? Daca erau de la televiziunile noastre "de stiri" mai intelegeam, dar asa...
10 ianuarie
În ultimele zile m-am desprins (recunosc, cu plăcere) de canalele româneşti de televiziune şi am urmărit ştirile pe CNN. Fapte prezentate cu obiectivitate şi profesionalism - în locul lungilor şi plicticoaselor istericale româneşti pline de emfază habarnistă.
Şi totuşi, după ce totul s-a terminat, am înţeles, încă o dată, ce real este acel "culture gap" atât de profund între Europa şi America.
În ciuda eforturilor, mai degrabă amabile decât profund credibile, de aplicare a acelui "political correctness" care, de fapt, te face să îţi înghiţi adevărurile în sec şi să debitezi politeţuri convenţionale, Europa continuă să creadă în forţa cuvântului.
În acest timp, am observat grija evidentă a tuturor reporterilor americani, îngrijoraţi de efortul pe care trebuia să-l facă pentru a găsi o explicaţie "neutră" sau de a evita răspunsul, ori de câte ori omologii lor francezi, sau simplii cetăţeni, spuneau lucrurilor pe nume. Vaaai... nu putem critica "tot Islamul" (trec peste aberaţia expresiei în sine!)... vaaai... cum adică "anti-semitism"? "nu, doar la magazinul acela vin să-şi facă piaţa şi musulmanii, nu???"... etc. etc.
Din fericire, deocamdată, în Europa adevărată cuvântul nu a murit. Eventual îşi trăieşte metastazele pe undeva pe Dâmboviţa, acolo unde tot felul de jurnaliste se împiedică în gramatica vieţii adevărate.
Dar şi asta se poate corecta. AZI, NU MÂINE.
10 ianuarie
Klaus Iohannis: "Prezența alături de ceilalți șefi de stat și de guvern la Paris va da un semnal ferm al dorinței de implicare a României în lupta împotriva terorismului și a extremismului de orice fel."
Este pentru prima dată când aud un preşedinte al României vorbind despre IMPLICARE şi nu doar despre "participare". Tot respectul!!! Este încă unul dintre semnalele majore date de Preşedintele nostru, acelea pe care NOI suntem primii care trebuie să le înţelegem - că statul la bârfe pe marginea terenului nu ajută nici ţara şi nici pe noi, individual. Că tendinţa de a critica totul, de-a valma, sau de a ne măsura cuvintele astfel încât, odată rostite, să sune fals - că toate acestea, deci, sunt greşeli care trebuie lăsate în trecut, pentru a o lua de la început.
10 ianuarie
Să nu uităm că intoleranţa de ORICE FEL ucide. Tragicele evenimente din Franţa, din zilele trecute, au o dublă conotaţie negativă - căci oribila faţă a anti-semitismului s-a arătat, cinic, alături de aceea a intoleranţei faţă de caricatură şi cuvântul scris.
7 ianuarie
Sa ma iertati, dragi prieteni, daca nu voi pandi sfintii ortodocsi sau catolici din calendar (desi la catolici acest obicei cu uratul nu are aceeasi consistenta ca la romani) ca sa va trimit urarile mele... Tin la voi la fel de mult si fara sa bifez acest obicei.
De fapt, doar ortodocsii il au, astazi, pe Ion in calendar.
Azi am citit multe comentarii ciudate. De exemplu, cineva se referea la "numele autentic romanesc" de Ion - desi sfantul care a deschis traditia s-a nascut in alta parte, ba chiar cu vreo mie si ceva de ani inainte ca termenul de "roman, romanesc" sa capete valoarea de azi. Altcineva transmitea o urare celor cu numele de "Ioan Botezatorul"... really?????
Pe de alta parte, ma bucur pentru fiecare prilej de bucurie si sarbatoare in viata fiecaruia dintre noi. Asa ca fiti veseli, fie ca va cheama Ion, Ioana, Elena, Gabriel sau altfel! Va raman aproape chiar si in celelalte zile ale anului !!!
1 ianuarie
Ce bine este să ai laptopul cu tine şi dotat cu Skype! Din Europa până în Republica Dominicană, din USA şi iar în Europa, poveşti cu prietenii, veselie şi urări de toate felurile!!!
La mulţi ani 2015!
Sooooo good to have one's laptop along and Skype on it! From Europe to the Dominican Republic, from the USA and back to Europe again... sharing tales with friends, plus the joyful spirit and best wishes all around!!!
A Happy New Year 2015!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu