De câteva luni încoace, revista
Faleze de piatră îmi ocupă destule ore pe care le consider câștigate, împlinite, prețioase. Uneori este vorba despre o muncă titanică - citirea unui mare număr de eseuri, articole, fragmente de roman și așa mai departe, venite de la mulți români cu talent pentru literatură. Selecția este dură, suntem mai mulți redactori și părerile fiecăruia dintre noi contează.
Dar rezultatul este fantastic! Revista arată foarte bine, de grafică se ocupă câțiva profesioniști (artiști plastici, graficieni), între care și Maia Martin, al cărei articol pe această temă poate fi citit
aici.
Este o plăcere să faci parte dintr-un grup de oameni atât de entuziaști. La revistă nu există criză - în afară de criza de timp. Nu există certuri - ci doar dezbateri de calitate. Nu există resentimente - ci doar plăcerea de a crea. Nimeni nu e nedreptățit, nimeni nu e uitat - fiecare are o șansă și dreptul la această șansă îi este respectat. Iar talent, slavă Domnului, există printre români, am putut vedea asta din plin, în lunile de când am intrat și eu în echipă. De fapt, suntem o familie: diferiți, dar apropiați, dincolo de granițele geografice.
Faleze de piatra - dar și rețeaua din care s-a născut,
Cititor de proză, sunt, de ceva vreme, prietenii mei din fiecare zi și îmi dăruiesc lecturile din fiecare seară. Aș dori să le ofer mai mult timp - dar asta va veni, poate, când sănătatea mamei va fi mai bună.
