Iarna, în sfârşit!

Da, a venit iarna în Bucureşti.

Anunţată şi răs-avertizată în toate felurile, ea a surprins, totuşi, o mulţime de şoferi care, după tipicul românesc, s-au gândit că "lor nu li se poate întâmpla" - pentru ca mai apoi, evident, să dea vina pe alţii pentru prostia lor.

Iarna începuse deja pe la munte... şi primele zile ale acestei săptămâni au fost marcate de un accident aviatic cu urmări tragice... Un avion BN-2 cu scop umanitar, pilotat de Adrian Iovan, s-a prăbuşit undeva în Apuseni... Iovan şi o tânără studentă la medicină au murit... de frig... în timp ce autorităţile a căror responsabilitate era să-i găsească rapid s-au bâlbâit, au aruncat vina de la unul la altul, habar nu au avut să folosească aparatura performantă sau, mai rău - aşteptau aprobări de la şefi ori nici nu le-au mai cerut, la gândul de a nu-i deranja...

Aşadar, din şapte oameni porniţi să salveze vieţile altor oameni, doi au murit iar cinci au fost, în cele din urmă, salvaţi... de localnici. După şase ore, autorităţile încă bâjbâiau; localnicilor, porniţi cu sutele în ajutor, fără să-i roage nimeni, le-au trebuit doar trei sferturi de oră să-i găsească... Prea târziu pentru Adrian Iovan, prins între fiarele aparatului, fără scăpare şi Aurelia Ion, fata care a murit cu lacrimile îngheţate pe obraz...

Aseară a început să ningă - primul viscol.

Telefonul fix nu mai merge. Internetul - doar pe modemul de mobil. Pe la televiziuni, tinere fremătând de emoţie se poartă ca şi cum ar fi căzut o bombă lângă ele. Probabil s-au născut ieri şi nu au mai văzut zăpadă... sau plăcerea unui nou "Breaking News" anulează orice fărâmă de raţiune.
Afară, gerul te pişcă de obraji şi îţi aduce în gând amintirea anilor când mergeai pe jos, printre nămeţi, vesel şi voios, spre facultate. Bucuria întreruperii cursurilor. Bucuria prieteniei jucăuşe. Fără panica mediatică de acum - vaaaaai.... cum o să se recupereze "materia"????? O vreme în care profesorii ştiau să facă minuni, fără să se plângă că sunt prost plătiţi. Când "materia" însemna studiu, logică, plăcere, corelaţii între idei.
Mă simt ca un dinozaur care se bucură de prima zăpadă.



Update: echipa de intervenţii de la Romtelecom lucrează şi pe viscol.
Acum am şi telefon, şi internet.

Afară continuă să ningă şi vântul bate destul de puternic. E bine acasă, e cald şi îmi vine să mă încolăcesc asemenea lui Lady, care deschide, din când în când căte un ochi, alene, ca pentru a verifica dacă totul e bine.

Da. Aici totul e bine. Deocamdată.

Început de an în Bucureşti

Acum că a trecut ceva timp de la sărbătorile de iarnă, că primul semestru s-a încheiat şi mă gândesc cu bucurie... doar la examene şi, în rest, la puţină relaxare (totuşi activă!) merită să mă opresc, puţin, cu gândul, la începutul de an.

Îmi propusesem o noapte calmă, cu pisica alături, la televizor, cu un pahar de şampanie în mână şi ceva bunătăţi de la cuptor. O noapte de reflecţie. Nu a mai fost aşa. Prietenii m-au scos din casă vrând-nevrând - şi bine au făcut.

O noapte şi încă una, aproape de Herăstrău, într-un apartament uriaş, perfect potrivit pentru petrecere, cu veselie, oameni de calitate, mâncare rafinată, băuturi fine şi aparatură audio de top (inclusiv pentru karaoke, dacă am fi dorit), dans, zâmbete, prietenii mai vechi şi mai noi şi discuţii plăcute - toate acestea au fost ingredientele unui început de an minunat.



Totul ar fi fost perfect dacă se termina aici. Dar au urmat nişte zile cu dureri teribile, care s-au sfârşit cu extracţia unei măsele de minte... Oricum, totul s-a terminat cu bine aşa că pot zâmbi din nou.

Proiecte? Da, o mulţime. Şi mai ales, din experienţă, cele cu grad mai mare de reuşită sunt întotdeauna acelea în care nu depinzi de alţii...

Să fie un an bun, aşadar!