Da, a venit iarna în Bucureşti.
Anunţată şi răs-avertizată în toate felurile, ea a surprins, totuşi, o mulţime de şoferi care, după tipicul românesc, s-au gândit că "lor nu li se poate întâmpla" - pentru ca mai apoi, evident, să dea vina pe alţii pentru prostia lor.
Iarna începuse deja pe la munte... şi primele zile ale acestei săptămâni au fost marcate de un accident aviatic cu urmări tragice... Un avion BN-2 cu scop umanitar, pilotat de Adrian Iovan, s-a prăbuşit undeva în Apuseni... Iovan şi o tânără studentă la medicină au murit... de frig... în timp ce autorităţile a căror responsabilitate era să-i găsească rapid s-au bâlbâit, au aruncat vina de la unul la altul, habar nu au avut să folosească aparatura performantă sau, mai rău - aşteptau aprobări de la şefi ori nici nu le-au mai cerut, la gândul de a nu-i deranja...
Aşadar, din şapte oameni porniţi să salveze vieţile altor oameni, doi au murit iar cinci au fost, în cele din urmă, salvaţi... de localnici. După şase ore, autorităţile încă bâjbâiau; localnicilor, porniţi cu sutele în ajutor, fără să-i roage nimeni, le-au trebuit doar trei sferturi de oră să-i găsească... Prea târziu pentru Adrian Iovan, prins între fiarele aparatului, fără scăpare şi Aurelia Ion, fata care a murit cu lacrimile îngheţate pe obraz...
Aseară a început să ningă - primul viscol.
Telefonul fix nu mai merge. Internetul - doar pe modemul de mobil. Pe la televiziuni, tinere fremătând de emoţie se poartă ca şi cum ar fi căzut o bombă lângă ele. Probabil s-au născut ieri şi nu au mai văzut zăpadă... sau plăcerea unui nou "Breaking News" anulează orice fărâmă de raţiune.
Afară, gerul te pişcă de obraji şi îţi aduce în gând amintirea anilor când mergeai pe jos, printre nămeţi, vesel şi voios, spre facultate. Bucuria întreruperii cursurilor. Bucuria prieteniei jucăuşe. Fără panica mediatică de acum - vaaaaai.... cum o să se recupereze "materia"????? O vreme în care profesorii ştiau să facă minuni, fără să se plângă că sunt prost plătiţi. Când "materia" însemna studiu, logică, plăcere, corelaţii între idei.
Mă simt ca un dinozaur care se bucură de prima zăpadă.
Update: echipa de intervenţii de la Romtelecom lucrează şi pe viscol.
Acum am şi telefon, şi internet.
Afară continuă să ningă şi vântul bate destul de puternic. E bine acasă, e cald şi îmi vine să mă încolăcesc asemenea lui Lady, care deschide, din când în când căte un ochi, alene, ca pentru a verifica dacă totul e bine.
Da. Aici totul e bine. Deocamdată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu