Concursuri... concursuri...

Omul este născut pentru competiţie. În joacă sau în serios, ne implicăm tot timpul în acţiuni care ne pun în faţa unor provocări prin care ne măsurăm forţele cu noi înşine sau cu ceilalţi.
Un site de socializare serios nu putea să rămână indiferent la această şansă. Pe Facebook, în ultimele săptămâni, concursurile au apărut unul după celălalt. Site-uri de turism, televiziuni, organizaţii pun la bătaie premii interesante, încercând să ne atragă atentia si chiar, în unele cazuri notabile, să ne convingă să ne implicăm în activităţi generoase.
Site-ul Festivalului Enescu şi UNICEF fac parte dintre acestea din urmă si sunt de apreciat. În primul caz, "miza" este cultura - mai precis, dragostea faţă de muzică. În al doilea, UNICEF fiind o organizaţie implicată direct în protejarea şi ajutorarea copiilor, concursul său a avut drept temă atragerea copiilor spre şcoală, spre cunoaştere.
Aşa că m-am înscris şi eu la ambele concursuri. La primul, pentru că muzica este una dintre raţiunile mele de a exista; la al doilea, pentru că lumea de azi uită prea adesea că orice copil are dreptul la şcoală - şi, mai ales, are dreptul să descopere cunoaşterea cu ajutorul şcolii, prin intermediul unor profesori dedicaţi. Astăzi, aceştia sunt puţini. Hărţuiţi şi frustraţi de teama zilei de mâine, mulţi profesori înlocuiesc pasiunea pentru meserie cu pasiunea pentru bani. Copilul devine, astfel, doar o marfă - un mijloc pentru a-i obţine. În vremea copilăriei şi a adolescenţei mele, profesorii erau mai săraci (material) dar mult mai bogaţi sufleteşte şi mai generoşi cu noi, învăţăceii lor. Ou sont les professeurs d'antan?

... Şi - surpriză! Cu câteva zile în urmă, sunt anunţată că mă număr printre cei cinci câştigători ai UNICEF! Da, sunt un om foarte norocos, dar nu la jocuri de noroc, unde miza e neclară. Iar banii mă cam lasă indiferentă. Normal, sunt necesari, dar nu i-am considerat niciodată un scop în sine. În aceste cazuri, însă, trebuia doar să îmi pun pe hârtie gândurile (iar la asta mă pricep) sau să aleg, pentru celălalt concurs, dintre sutele de opere clasice pe care le cunosc pe dinafară, pe acelea care mă reprezintă mai bine.
Pachetul asteptat cu înfrigurare a sosit ieri. UNICEF a fost generos iar surpriza a fost triplă. Ca să nu mai spun cât de bine m-am simţit ştiind că vorbele scrise de mine au ajuns la inima unor oameni...
UNICEF are nevoie de sprijin si dragoste de copii, iar Festivalul Enescu de iubirea de artă. Iubind muzica şi copiii, devenim mai buni. E atât de simplu să dăruieşti o mică parte din tine pentru un scop mai important...
Într-o ţară în care copiii mor carbonizaţi în spitale şi în care spitalele însele mor "pentru că nu sunt rentabile" - în ţara în care, aşadar, nişte idioţi aşezaţi în scaune de miniştri joacă la ruletă viitorul şi sănătatea noastră şi a copiilor noştri, e timpul să ne trezim din letargie şi să facem ceva. Cât încă mai există copii. Cât încă mai existăm.