OLIMPIADA MEA

Azi este ultima zi a Jocurilor Olimpice de iarnă 2014. Ar fi multe de spus – şi mai bune, şi mai puţin bune – dar am ales doar câteva amănunte dintr-un album întreg.

DESCHIDEREA: Ca de obicei, mult zgomot şi cheltuială, din motive de orgoliu. Poate că o parte din fondurile uriaşe cheltuite de organizatorii tuturor olimpiadelor pentru aceste festivităţi ar putea fi investiţi mai bine, în beneficiul sportivilor. Noi ne-am bucura de Jocuri la fel de mult, chiar şi în lipsa acestei grandori de tip hollywoodian...

COMPETIŢII PREFERATE: Greu de făcut un clasament. Topul este împărţit între ski alpin, patinaj viteză, ski fond, hochei. Poate cu un plus de bucurie pentru răsfăţul de la patinaj viteză – un sport prea puţin transmis în ultimii ani...
CE NU AM URMĂRIT: Curling. O fi fost el inventat de dragii mei scoţieni dar... pentru mine este o mare pierdere de vreme. Nici ‚mogulele’ nu le-am urmărit, iar la hochei feminin m-am uitat prea puţin, din lipsă de timp sau suprapunere peste altele.

O INVENŢIE NECESARĂ: Proba de patinaj artistic pe echipe. Singura care a meritat cu adevărat vizionarea cap-coadă. În rest, prea mult se repetă, la fiecare categorie, aceleaşi sărituri, aceleaşi rotiri, aceleaşi căzături... Cred totuşi că se cuvine o menţiune specială pentru Boleroul Carolinei Kostner şi pentru programul liber al americanilor, Meryl Davis şi Charlie White, la dans. Cu adevărat magic.

SURPRIZE MAI PUŢIN PLĂCUTE: Rezultatele norvegienilor la biatlon şi ski-fond, mult mai slabe decât aşteptările. Aksel Lund Svindal (cu tot cu fuga lui acasă, în ultimele zile de competiţie). Zăpada prea puţină. Toaletele cu comunicare directă. Fiţele lui Plushenko la proba masculină de patinaj. Nu vreau să comentez modul în care au fost umflate notele unei domnişoare din acelaşi sport care, desigur, merita o medalie – doar că nu pe aceea de aur. Austriecii la săriturile cu schiurile (deşi am fost prima care am spus că este un risc major pentru sănătatea lui că Morgi a fost selecţionat). Şi, mai ales... ora prea matinală a unor competiţii pe care mi-aş fi dorit să le văd. Reluările au fost oricum prea scurte şi prea puţine...

SURPRIZE PLĂCUTE: Lipsa (aproape totală) a ruşilor la aurul de la patinaj. Martin Fourcade. Sandro Viletta la super-combinată. Înfrângerea Rusiei de către SUA la hochei (în ciuda mitei bahice aduse de Putin...) şi apoi altă înfrângere, în faţa Finlandei, care i-a scos din lupta pentru aur.

CONFIRMĂRI: Darya Domraceva. Michaela Schiffrin. Germania la bob. Dario Cologna. Olandezii la patinaj viteză. Bode Miller cu (probabil ultima) medalie la Super-G. Canada la hochei (preferaţii mei!!!).

BUCURII DE SUFLET: Aurul câştigat de Ukraina la biatlon. Medalia lui Bode Miller.

MOMENTE AMUZANTE: Comentariile Alinei Alexoi la patinaj. Sigur, toţi greşim... dar unii prea insistă!

CE MAI RĂMÂNE: Finala la hochei (hai Canada!!!), proba cea mai grea de la ski-fond (50 km liber) şi finala la bob-4. Şi, desigur, festivitatea de închidere. Cu un Putin răscolit, probabil – pe de o parte de neîmplinirile din sport, pe de alta de frustrările politice. Sau, poate, nici nu va participa?
Mai rămân amintirile adunate în aceste două săptămâni în care am uitat aproape cu totul de ciondănelile politicii româneşti şi am devenit şi noi, în imaginaţie, participanţi la aceste Jocuri. Din fericire, competiţiile de iarnă vor mai continua pe canalele de sport... Şi comentariile se vor aduna.

Am pariat pe ceea ce ne-a plăcut. Uneori am învins, alteori am pierdut. E doar un joc şi trebuie luat ca atare. O formă de comunicare între prieteni – nicidecum o exprimare a orgoliilor. Iarna asta ne-a adunat mai mult decât de obicei – şi a fost frumos.

Să lăsăm, deci, cortina să cadă peste Sochi 2014. Să aşteptăm schimbările ce vor veni, inerent, în următorii patru ani. Şi, mai ales, să mulţumim SPORTULUI că ne face mai buni. Cel puţin aşa sper.