De multa vreme au inceput sa ma agaseze teoriile apocaliptice axate pe contributia societatii moderne la incalzirea globala. Sute de “studii de la universitati de prestigiu” – cu finantari impresionante, desigur – se chinuie sa ne explice ca nu trebuie sa mai folosim masina, nu trebuie sa mai consumam combustibili fosili, nu trebuie sa ne mai dam cu spray deodorant, nu trebuie sa facem industrie si, in general, ca trebuie sa revenim la o viata preferential pastorala care sa asigure viata planetei.
Toate bune si frumoase – excesele vieti moderne sunt, in fond, un fapt confirmat. Dar teoreticienii si organizatiile in cauza se gandesc intr-adevar la viata planetei sau incearca doar sa gaseasca o modalitate de a stopa acumularile financiare ale unor mari corporatii de profil? De exemplu, speriind locuitorii planetei cu ceea ce, de cateva decenii, a evoluat de la o palida teorie (cea a gaurii din stratul de ozon) la o adevarata religie urbana, una in care, totusi, Zeul Suprem lipseste?
Cand un grup de cercetatori britanici – probabil fara suportul financiar al celor care platesc ca sa se confirme o idee deja prestabilita, nu ca sa se descopere ceva nou – au afirmat ca, din punct de vedere cantitativ, bioxidul de carbon emanat prin flatulatiile bovinelor il depaseste, la nivel planetar, de cateva zeci de ori, pe cel emanat ca urmare a activitatilor industriale umane, reactiile negative au fost aproape violente.
Acum ceva vreme, discutam cu niste prieteni despre rau-famatul bioxid de carbon: cum poate fi diabolizat acest gaz care, la urma urmelor, este fundamental pentru fotosinteza – adica insusi metabolismul a ceea ce numim “plamanul verde” al planetei? Cum poate fi el atat de bun pentru tot ceea ce este verde, si totusi atat de rau? Dumnezeu si diavol in acelasi timp? Mi se pare in continuare o aberatie, una dintre acelea din categoria "Untul nu e bun - mancati margarina!" (prin anii '80) pentru ca, peste 20 de ani, sa se strige cu aceeasi incrancenare: “Margarina e cancerigena! Mancati numai unt!”. Mai sunt si altele – “Mancati carne de porc! E cea mai buna – e carne alba!” se declama in America sfarsitului anilor ’90. Poate de la grasime, am ripostat eu, primind in schimb zeci de priviri reprobatoare...
Acum insa prinde contur, din ce in ce mai mult, o opinie stiintifica al carei profesionalism este de necontestat; americani si australieni deopotriva vorbesc astazi despre racirea globala si, mai important, definesc incalzirea si racirea globala drept fenomene naturale, firesti, cu aparitie ciclica. Perioada medievala, de exemplu, a cunoscut ceea ce s-a numit “era medievala calda” si apoi “mica era glaciara”. In vremurile acelea nu exista industrie, nu existau masini care sa consume in exces combustibilul fosil. S-a crezut probabil ca lumea va disparea. Si totusi, dupa cateva sute de ani, suntem tot aici, cu bunele si cu relele noastre. Iar procesul de evolutie ciclica a planetei noastre continua.
Nu zic ca ar trebui sa fim indiferenti la natura care ne inconjoara. Dimpotriva. Pentru mine, cei care distrug natura sunt niste criminali, care ar trebui pedepsiti ca atare. Fara mila. Dar, a exacerba – cu largi efecte dramatice – vina omului in mersul naturii mi se pare o prostie nemasurata. Planeta stie sa se apere de tot. Inclusiv de noi. O face ciclic, asa cum a facut-o mereu, doar ca in alte vremuri nu exista televiziune care sa pastreze totul in memoria peliculei si nu exista internet, pentru ca orice furtuna sa poata deveni un pretext de telenovela jurnalistica.
Acum vreo doi ani traduceam un volum explicativ al unor norme europene, volum menit sa ii incurajeze pe tineri sa "protejeze rezervele planetei." Cum sunau normele respective? Ceausescu ar fi fost incantat: "cand iesiti dintr-o camera, stingeti lumina"; “nu lasati apa sa curga in timp ce va frecati cu sapun”; “adunati ziarele si cartoanele inutile din casa si transportati-le la un centru de colectare si refolosire”. Mai erau destule, intre care mersul in comun cu masina, cu schimbul; numere pare si impare care sa circule alternativ; economisirea apei – “nu consumati exagerat apa la dus”, sau “nu spalati farfuriile la apa curenta, ci intr-un recipient”.
Si inca ceva: “nu aruncati mancarea ramasa – sunt atatia oameni in lume care sufera de foame". De acord, dar daca nu arunc mancarea inseamna ca ei nu vor mai suferi de foame?!? Sau, la un alt capitol, daca oamenii”din Africa nu au destula apa, cum ar putea sa ii ajute restrictia mea la apa de la dus? O cara cineva pana acolo?!?
Toate cele de mai sus au pornit de la o stire (oarecum minimalizata) transmisa de canalele de televiziune, avand la baza cercetarile lui Don Easterbrook si ale altor cercetatori (vezi si http://wattsupwiththat.com/2008/12/29/don-easterbrooks-agu-paper-on-potential-global-cooling/ ). Am gasit pe Internet o multime de articole interesante pe aceeasi tema. In orice caz, sper sa nu inceapa o noua euforie telenovelistica pe tema “opriti racirea globala!”, de genul celei axate pe incalzirea globala, din ultimii ani...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu