În fiecare an, la 26 septembrie, Europa omagiază limbile europene și, prin acest gest, își arată susținerea pentru păstrarea acestor adevărate valori culturale.
Orice cultură se construiește pe baza limbii comunității căreia îi aparține; limba ne definește, ea reprezintă elementul cel mai profund al ființei unui popor. Prin limbă exprimăm valori, concepte, păreri, idei asemănătoare sau diferite.
Astăzi, multilingvismul se adaugă termenului de multiculturalism, ca două fațete ale aceleiași monede. Europa Unită este astăzi un teritoriu al comunităților mici sau mai mari, fiecare având dreptul egal de a se exprima în limba strămoșilor și de a o face cunoscută și celorlalți.
Limba română este astăzi una dintre cele 23 limbi oficiale ale Uniunii Europene. Uneori, evoluția ei în contemporaneitate ne surprinde sau ne sperie; influențele venite dintre alte spații lingvistice ne nemulțumesc sau ne întristează. Dar istoria sa ne demonstrează că a știut întotdeauna, în timp, să aleagă doar ceea ce i-a fost într-adevăr util și să folosească izvoare diverse pentru a deveni mai bogată.
Uneori, avem impresia că ne exprimăm mai bine în franceză, engleză, italiană, spaniolă sau germană. În cele din urmă, revenim totuși la limba noastră cu muzicalitatea ei, cu bogăția sa de expresii și culori născute din profunzimea sufletului strămoșilor noștri.
Pentru noi, traducătorii, această zi are o importanță deosebită. Suntem cei chemați să deslușim tainele marilor opere - europene și mondiale - astfel încât cititorii să poată afla mai multe despre oameni care trăiesc în alte colțuri ale lumii. Suntem mediatori ai comunicării - și acest rol, uneori ignorat, rămâne unul fundamental în contextul lumii de astăzi, o lume în care diversitatea a devenit ceva firesc.
Urez din inimă, tuturor traducătorilor, să se bucure de rolul pe care îl au în lume și să dăruiască, mai departe, celor din jur bucurie prin cuvintele alese cu grijă și așternute pe hârtie cu pasiune.
Pe pagina de web a Asociației Traducătorilor din România (mai precis la http://www.atr.org.ro/blog/2010/09/24/1384/) se găsește un articol interesant dedicat acestei sărbători.
Încă un amănunt interesant: chiar și noi, traducătorii, avem un simbol în calendar: data de 30 septembrie este dedicată lui Hieronymus din Stridon (sau Sf. Hieronim, St. Jerome, S. Geronimo) - considerat drept părintele traducerii în Europa. Traducerea textelor biblice, care i se datorează, finalizată în jurul anului 405 d. Chr. (așa-numita Vulgata) este încă folosită și astăzi ca exemplu de efort lingvistic de mare anvergură, impresionant prin dimensiuni și calitate. Hieronymus este primul traducător care a folosit textul original (deci și textele ebraice/aramaice originale) și nu doar traducerea deja existentă (Septuaginta).
În vremea aceea, exista o vorbă: ceea ce Hieronymus nu poate să exprime în cuvinte, nu există.
De atunci și până astăzi, cuvintele au crescut în număr, au căpătat sensuri și utilizări noi. Dar pentru traducător, lupta cu cuvintele trebuie să se încheie întotdeauna cu o victorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu