Anul acesta ne-am luat ramas bun de la Radu Naum si de la Radu Banciu, caci au renuntat la Eurosport pentru alte proiecte. Eram multi cei care, probabil, ne intrebam cum va fi Turul Frantei intr-o noua formula. Mai bine? Mai rau?
Asa ca, iulie fiind, m-am asezat tacticos in fotoliu, cu cafeaua si tigara pe aproape, asteptand. Noii comentatori: Andrei Comsa si Emanuel Terzian, plus Alex, omul care “vine cu stiri interesante” preluate de pe Internet.
Puncte bune: comentariu amuzant, argumente pro si contra pe teme de ciclism, ceva pasiune in comentariu, mai ales in partea finala a etapelor, la sprint, replici care rareori raman fara raspuns si anuntarea in prealabil a multor informatii ce urmeaza sa vina.
Puncte mai putin bune: e nevoie de cel putin trei oameni (plus un invitat deja anuntat, fost campion la ciclism) ca sa acopere macar o parte din spatiul marcat de personalitatea celor doi Radu.
Comentarii negative primeau si ei (nu de la mine): exista intotdeauna indivizi care, frustrati de propria lor mediocritate, scriu mesaje de e-mail criticandu-i pe altii, sperand sa-i traga in noroiul in care colcaie prea singuri. Mediocritatile nu se iubesc, dar se unesc usor. Vezi Romania de astazi – si de maine, probabil, regretabil, dar fapt implinit.
Parfumul calatoriilor franceze cu comentariul graseiat (natural) al lui Radu Banciu, cu idealismul mereu infrant al lui Radu Naum, cu greselile lor (inerente) si poticnelile umane pana la urma – toate astea sunt greu de uitat, pentru cei care asteptau cu sufletul la gura un nou Tour comentat de ei. Poate doar ca sa-i critice. Poate ca sa puna capul pe perna, bucurandu-se de un somnifer neasteptat, ca de un rasfat aparut fara veste. Poate ca sa se umple de energia lor, de bucuria lor, sportiva si nu numai, de mirarea si revolta lor la fiecare anunt despre dopaj. Poate ca sa isi scrie gandurile pe e-mail, dintr-o nevoie de comunicare neimplinita altfel.
Comentatorii de astazi incearca sa reinvie aceasta legatura. Inca nu au reusit, dar efortul lor este meritoriu. Cu toate greselile, inerent umane, ale celor care nu se definesc drept dictionare umblatoare, ci oameni care isi cultiva dorinta de informare dintr-o pasiune simpla, reala, curata si supusa greselii.
Poate ca maine va fi mai bine. Sau la anul. Deocamdata, asteptam – si ne bucuram de excursia obisnuita de iulie, cu bunele si relele ei. Cu Armstrong, Contador, Evans, Sastre si novicii – lupii tineri – care incearca sa isi gaseasca un loc in aceasta ume a ciclismului, in care pasiunea si dorinta de depasire a propriilor limite se impleteste, din pacate, cu doping-ul. Pentru faima. Pentru cele 15 minute de celebritate decretate de Andy Warhol. Sau, mai simplu, pentru bani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu