În ultima vreme, nu de voie ci de nevoie, am avut de-a face cuu medici de diferite specialități, în situații care pretindeau o oarecare urgență. Desigur, imaginea pe care guvernul de șobolani inculți se chinuie cu disperare să o creeze despre medici te face să eziți înainte de a lua hotărârea de a te adresa sistemului de sănătate publică.
Și totuși...
Poate că am avut noroc. Dar poate că omul cu suflet, care își dă sincer interesul, care te consultă cu seriozitate și se străduiește cu adevărat să descopere ce te doare și să găsească soluția cea mai bună pentru a te vindeca - poate că tocmai acesta reprezintă regula. Chiar cu salariul tăiat cu 25%.
În ce mă privește, tind să cred că așa este.
Cu o zi în urmă am fost nevoită să chem salvarea. De stat. 112. Pentru mine de data aceasta. Au venit după doar 10 minute (un adevărat miracol, ținând cont de circulația din București la ora 14.30 după-amiază), dotați cu tot ce trebuie pentru un control amănunțit. Și ceea ce regret cel mai mult, acum, după ce mi-am revenit, este că îmi era atât de rău, încât nu m-am gândit să-i întreb cum îi cheamă. Ca să știu cui trebuie să mulțumesc. Pentru ca respectul meu să aibă nume.
Doi anonimi profesioniști m-au ajutat, cu blândețe și profesionalism, să îmi revin. Am reușit, cu greu, să-i întreb dacă există o taxă oarecare pentru serviciul atât de uman pe care mi l-au oferit. Nu, mi-au răspuns - e meseria noastră. Ne bucurăm că v-am putut ajuta.
În tot acest timp, câțiva miniștri bâlbâiți, inculți, incompetenți și murdari la suflet plănuiesc genocidul sistemului de sănătate și, în general, al intelectualității românești ce refuză politizarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu