LE TOUR DE FRANCE - SINOPSIS (2)

Aceasta era postarea pe care îmi propusesem să o scriu ieri, în prima zi de pauză din Le Tour 2014.
După superbele zile din Anglia, am decis să scriu câteva cuvinte înainte de fiecare etapă, încercând să descopăr, cu câteva ore mai devreme, cât mai multe detalii despre locurile prin care trece caravana cicliştilor.

Voi face la fel şi în zilele următoare. Şi tot la fel, în fiecare zi mă voi lăsa purtată în discuţiile cu ceilalţi pasionaţi de ciclism de pe Facebook. E o întâlnire plăcută pe care fiecare dintre noi o aşteaptă cu nerăbdare. Pentru că Le Tour este un eveniment unic.

Aşadar, iată comentariile pentru etapele 5-11:

ETAPA 5
Ciclismul este un sport care te duce pretutindeni, de-a lungul şi de-a latul globului, în căutarea victoriei. Noi, spectatorii, îi privim pe ei, cicliştii, dar descoperim totodată frânturi de istorie, natura spectaculoasă, urmele trecerii altui gen de eroi. OARE CICLIŞTII, ÎN CĂUTAREA GLORIEI DE O ZI SAU MAI MULTE, SE GÂNDESC, MĂCAR PENTRU O CLIPĂ, LA GLORIA ETERNĂ A LOCURILOR PRIN CARE TREC ÎN VITEZĂ? Astăzi legenda Turului Franţei se împleteşte iar cu istoria şi legendele ei. Ypres ne aminteşte de Primul Război Mondial – şi de mitul armistiţiului de Crăciun al anului 1914; Arenberg – de războaiele napoleoniene şi de aristocraţia belgiană. Kittel s-ar putea mândri cu victoria nemţilor din a doua bătălie de la Ypres, dar poate că nu ar vrea să ştie că a fost pentru prima dată când conaţionalii lui au folosit gaze ucigaşe în război. Britanicii de la Sky s-ar putea gândi la cei peste 11.000 de soldaţi britanici căzuţi aici. Dincolo, francezii s-ar putea gândi la ocuparea malului de vest al Rinului pe la 1798...

ETAPA 6
Dacă prietena noastră Doina Bucătaru ne răsfaţă zilnic, punând în practică reţetele propuse de Manolo, mie îmi place să caut informaţii care ţin de istorie – istoria Turului Franţei, dar şi cea a locurilor pe unde trecem. Astăzi plecăm (pentru a 3-a oară în istoria Turului) de la Arras – vechi oraş al galilor neînfricaţi, ce ne aminteşte de poveştile cu Asterix şi Obelix, dar şi locul unde s-a născut Robespierre, unul dintre eroii Revoluţiei Franceze. Catedrala în stil gotic a fost construită în secolul al XIX-lea, pe locul unde o alta, a cărei construcţie începuse în secolul al IX-lea, a fost distrusă tot de “cetăţenii” Revoluţiei... La celălalt capăt, Reims, fondat tot de gali, este un oraş de seamă pentru Monarhia franceză – la Catedrala de aici a avut loc încoronarea tuturor regilor francezi.
La sfârşitul acestei etape câştigătorii vor bea, probabil, şampanie, pentru că Reims este şi capitala neoficială a departamentului Champagne. Poate acesta este unul dintre motivele pentru care Turul Franţei ajunge aici, astăzi, pentru a 12-a oară!!!

ETAPA 7
Azi, Le Tour continuă celebrarea a 100 de ani de la începutul Primului Război Mondial, trecând prin Meuse şi aproape de Verdun... Dar nu mă voi referi la asta, comentatorii Eurosport vor aduce, cu singuranţă, multe detalii despre acest subiect. Astăzi e timpul să spunem câteva cuvinte despre ARTĂ. Sportul s-a îngemănat adesea cu arta, încă din vremea vechilor greci – dar nu despre asta vreau să vorbesc aici, ci, pentru că ajungem la Nancy, despre Şcoala din Nancy (École de Nancy), principalul centru Art Nouveau din Franţa începutului de secol XX. Muzeul dedicat acestei şcoli, aflat tot aici, în Nancy – şi pe care l-am vizitat în urmă cu vreo opt ani – cuprinde nenumărate obiecte ce combină sticla, oţelul, fierul forjat, ba chiar şi lemnul... Superbe exemplare de artă experimentală creeate de Émile Gallé (primul director al Şcolii de la Nancy, până la moartea sa în 1904) se îmbină perfect cu obiectele decorative din lemn, aparţinându-i lui Louis Majorelle, magicianul fondator al Şcolii de la Nancy…
Le Tour revine la Nancy pentru a 17-a oară.

ETAPA 8
Astăzi ajungem în munţi, pentru prima dată în 2014. Munţii Vosgi au onoarea de a deschide „balul” pentru adevărata luptă între favoriţi. Cu siguranţă, Froome regretă ghinionul care l-a împiedicat să fie azi aici, într-o etapă pe care, poate, ar fi câştigat-o. Contador şi Valverde îşi pun la bătaie ambiţiile latine; Nibali trebuie să se decidă dacă vrea să păstreze în continuare tricoul galben sau dacă e mai bine să-l predea, pentru o vreme, unui alt pretendent; „lupii tineri” (Kwiatkowski, Coquard, dar mai ales Richie Porte) sunt gata de atac; în sfârşit, un grup de rutieri mai au o şansă pentru a arăta că selecţia pentru TdF 2014 a fost justificată – Voeckler, Rui Costa, Bauke Mollema, Van den Broeck... Sau poate Purito, vulpe „bătrână”, ne va dovedi că nu a venit în Tour doar pentru o plimbare de voie.

Vosgii ne vor oferi peisaje care seamănă mult cu cele din Pădurea Neagră, Rinul reuşind astfel să arunce o provocare Dunării pentru titlul suprem în frumuseţe. Dar să nu uităm nici bătăliile care au avut loc în Vosgi, atât în Primul cât şi în al Doilea Război Mondial... La final, după o căţărare care poate părea prea scurtă pentru a tranşa lupta între favoriţi, vom ajunge la Gerardmer – staţiunea montană pe care Albert Hugo, fratele marelui scriitor Victor Hugo a numit-o „Perla Vosgilor”. Aici a fost deschis primul birou de turism din Franţa, în 1875. Şi tot aici, la finalul cursei, ne putem relaxa savurând preparatele specifice acestei zone: cartofii la cuptor (pe care localnicii îi numesc „tofaille”), specialităţile din carne afumată, pateul de Lorraine şi, desigur, tarta cu afine...

ETAPA 9
PASTILA ZILEI: Etapa a noua pare să fie una dintre “pietrele de încercare” pentru cicliştii deja obosiţi de ploi şi vânt, de căzături şi urmăriri. Toată lumea se întreabă de ce Nibali nu a renunţat la tricoul galben, pentru a-şi proteja şi odihni echipa înainte de etapele teribile din Alpi. Dar italianul este orgolios (mai ales că Vinokourov se află în caravană...) şi nu recunoaşte că efortul său susţinut ar putea să ducă la eşec. De cealaltă parte, Contador „se joacă” de-a şoarecele şi pisica, testând, cu ajutorul echipei Tinkoff, puterile rivalului său, înainte de a încerca să-i dea lovitura de graţie.

Poate că aceasta va avea loc astăzi, pe drumul dintre Gerardmer şi Mulhouse, cu ale sale căţărări spectaculoase – trei de categoria a treia, două de a doua şi una de primă categorie. Cei care vor ajunge primii la final se vor putea considera eroi – şi poate că, dacă nu ar fi suferit până acum, un Mollema sau Majka ar avea o şansă de a ne oferi spectacol. Pentru finiş, organizatorii au ales localitatea în care se găseşte cel mai mare muzeu al automobilului din lume, dar şi un muzeu al căilor ferate, la fel de spectaculos. Prima dată când Le Tour a trecut pe aici a fost în 1926 – iar învingătorul de etapă, belgianul Jules Buysse, a dobândit astfel tricoul galben, pe care totuşi nu a reuşit să-l păstreze până la final, când i l-a cedat fratelui său, Lucien.

Influenţa germană în această zonă alsaciană este elementul fundamental. Centrul de artă contemporană se numeşte Kunsthaus; tot aici se află şi o Operă Naţională şi o orchestră simfonică, dar şi Universitatea Alsaciei superioare, important centru academic.

Iată şi câteva specialităţi culinare locale: berea de Mulhouse, fabricată cu apă din izvoare locale, o pâine alsaciană cu crusta închisă la culoare, cu nume franţuzesc – „moricette” – al cărei secret constă, se pare, în păstrarea, pentru câteva ore, a aluatului dospit în baie de apă caldă cu multă sare. La fel de bune sunt şi „bredalas”, fursecurile cu fructe specifice aici în perioada Crăciunului, dar care constituie un răsfăţ în orice moment al anului.

ETAPA 10 – 14 IULIE, ZIUA BASTILIEI
VIVE LA FRANCE! La ora locală 10 pe Champs Élysées au început festivităţile dedicate Zilei Naţionale a Franţei. Trecând în revistă trupele, într-un jeep militar, preşedintele Hollande a dat onorul steagurilor tuturor statelor membre ale UE, între care se afla şi steagul României. Se intonează La Marseillaise, imnul Franţei ("Chant de guerre pour l'Armée du Rhin"), compus în timpul Revoluţiei de Claude Rouget de Lisle – un alsacian. În Turul Franţei, Ziua Bastiliei ne întâmpină cu tricul galben pe umerii merituosului învingător din etapa de ieri. Un motiv de mândrie pentru Franţa şi o provocare pentru restul cicliştilor aflaţi în cursa pentru câştigarea marelui trofeu. Plecarea se face tot din Mulhouse, frumoasa staţiune montană care va păstra pentru totdeauna în memorie numele celor doi Tony – Tony Martin, cu a sa victorie de etapă şi Tony Gallopin, cel care şi-a adjudecat, măcar pentru o zi, tricoul galben.

Punctul final este tot o staţiune montană din Munţii Vosgi, departamentul Haute-Saône. Vă mai aduceţi aminte de Froome, în 2012? De semnele disperate pe care i le făcea lui Wiggins, favoritul care abia reuşea să se ţină în urma lui? Ei bine, etapa a 7-a din 2012 a fost şi prima etapă câştigată de Froome în palmaresul său francez, fiind încheiată în La Planche des Belles Filles, după ce britanicul a răspuns atacului unui Cadel Evans în mare formă. Atunci, Froome a câştigat etapa, iar Wiggins – tricoul galben. Acesta este punctul final al etapei alese pentru Ziua Franţei. După asta urmează o binemeritată zi de pauză.

Oamenii locului spun că numele localităţii vine de la tinerele care, în timpul Războiului de 30 de ani (1618-1648), conform legendei, au fugit în munţi pentru a nu fi violate de soldaţii inamici; urmărite de aceştia, ele s-au aruncat într-un lac din apropiere, preferând să moară. O statuie reprezentând o frumoasă tânără, ridicată pe o culme de deal, aminteşte de această legendă. Dar La Planche des Belles Filles este şi un centru cultural interesant. Aici are loc un festival internaţional de muzică folk şi un festival dedicat lui Jacques Brel.

15 IULIE – ZI DE PAUZĂ

ETAPA 11
LE ROI EST TOMBÉ, VIVE LE ROI !!! După o zi de pauză, rănile din Vosgi încep să se vindece. Mai greu se va vindeca rana lăsată prin abandonul încă unui mare favorit al turului, Alberto Contador... Pe umerii unor ciclişti ca Nibali, Porte, Kwiatkowski, Tony Martin, Gallopin, Rolland, Voeckler sau chiar Purito Rodriguez rămâne obligaţia de a ne oferi, în continuare, etape spectaculoase, pe măsura locurilor prin care trece caravana.

Plecarea festivă a plutonului se face azi din Besançon, “oraşul artelor şi al istoriei” şi, mai ales, primul “oraş verde” proclamat în Franţa, aflat foarte aproape de graniţa cu Elveţia. Dacă ar fi să ne luăm după numele său arhaic germanic i-am putea spune „Bizanţul european”, pentru că denumirea sa din vremea Imperiului Germanic era aceea de Bisanz. Dar originile sale sunt mult mai vechi, iar romanii îl numeau Vesontio, preluând, se pare, un termen celtic însemnând, cu aproximaţie, „oraşul din munţi”. Trecerea romanilor prin aceste locuri este dovedită prin monumente specifice acelei epoci, dintre care cea mai impozantă este „Poarta Neagră”, Arcul de Triumf ridicat de împăratul Marc Aureliu în secolul al II-lea.
Partea cea mai frumoasă este, desigur, oraşul vechi, înconjurat de apele râului Doubs asemenea Tamisei care înconjoară districtul City al Londrei. Fortificaţiile vechii cetăţi au fost realizate după planurile celebrului inginer militar Vauban, în vremea dominaţiei spaniole asupra oraşului, lucrări începute către finalul secolului al XVII-lea şi finalizate în 1711, când Besançon-ul revenise sub dominaţie franceză.
Vechea cetate nu are doar amintiri frumoase; în al Doilea Război Mondial, armatele germane au ocupat-o şi au transformat-o în închisoare pentru circa 4000 de prizonieri britanici. În 2008 cetatea a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Să nu uităm, la Besançon s-au născut fraţii Lumière dar şi cunoscutul dramaturg Tristan Bernard.

Cu siguranţă, cicliştii nu vor avea timp pentru a descoperi aceste lucrui în drumul lor către Oyonnax, localitatea de la poalele munţilor Jura care se află pentru prima dată pe harta Turului Franţei, dar este binecunoscută pe traseul Criterium-ului Dauphiné. Lacul Nantua este o „zonă verde” deja consacrată.
La final, cicliştii pot încerca specialităţile locale: chifteluţele de ştiucă (quenelles de brochet) cu sos alb Nantua (cu caşcaval); brânza din lapte nepasteurizat de vacă (Comté şi Cancoillotte), cârnaţii cu vin.