MOMENTUL ADEVĂRULUI.
După cursa spectaculoasă făcută ieri de Michael Rogers de la Tinkoff dar şi după o etapă care a marcat o confirmare a calităţilor rutierilor din „noul val” fracez, astăzi a venit vremea pentru a descoperi cine va fi „regele înâlţimilor”. Poate Thibault Pinot, poate Voeckler care vrea să se răzbune pentru ratarea de ieri, când a ieşit abia pe locul al doilea... poate că Purito Rodriguez va reuşi să uite de diferenţa de vârstă care îl desparte de noua generaţie şi să ne facă o surpriză... poate că polonezii Majka şi Kwiatkowski ne vor oferi şi mai mult spectacol, iar Nibali, cu siguranţă, va dori să confirme evoluţia spectaculoasă de până acum.
Astăzi etapa se desfăşoară între Saint-Gaudens şi Saint Lary Plat L’Adet, în Pirinei, acolo unde fiecare căţărare pune la încercare rezistenţa cicliştilor. Suferinţa nu s-a terminat. Punctul de plecare, Saint-Gaudens, ne aminteşte de alte etape ale Turului încheiate aici; în 1955 celebrul rutier francez Louis Bobet a dobândit, aici, tricoul galben – un început care apoi s-a concretizat prin câştigarea, pentru prima dată în istoria Turului, a trei ediţii consecutive. Bartali sau Ocana se înscriu şi ei printre câştigătorii unor etape care s-au încheiat aici.
Ne luăm, totuşi, rămas bun de la Centrul de Artă Modernă aflat în Capela Saint-Jacques, contruită în secolul al XVIII-lea şi pornim la drum spre sprintul de la Saint-Béat. Peter Sagan are asigurată victoria, aşa că poate nu se va grăbi să mai câştige puncte, dar cu siguranţă că tinerii francezi vor dori, din nou, să iasă în evidenţă.
După sprint ne aşteaptă trei căţărări de categoria întâi – Col de Portillon, Col de Peyresourde, Col de Val Louron-Azet şi una de categorie specială, la Saint-Lary-Soulan Pla d'Adet la altitudinea de 1654 m şi o pantă medie de 8,5% – cel mai greu traseu din această ediţie. Cei mai agresivi dintre specialiştii căţărători vor avea, cu siguranţă, succes.
La final Saint Lary întâmpină Turul pentru a zecea oară – prima fiind consacrată de victoria lui Raymond Poulidor în 1974. Staţiunea este celebră, iarna, pentru dotările care o fac renumită printre amatorii de ski, dar şi pentru un... Festival de Salsa care are loc în fiecare an, în ianuarie.
În sfârşit, câteva specialităţi locale: supa de spanac, supa deasă de legume cu afumătură, reţetele pe baza cărnii porcului negru de Bigorre şi aceeaşi „gâteau à la broche” – un fel de kürtös kalacs pregătit la foc tradiţional pe care am întâlnit-o şi în Bagnères-de-Luchon.
ETAPA 18
ULTIMA PIATRĂ DE ÎNCERCARE.
Pentru că suntem în Pirinei. Pentru că azi se vor decide lucrurile şi în privinţa tricoului alb cu buline roşii – deşi Rafal Majka se află, cel puţin teoretic, la o distanţă mult prea mare de urmăritorii săi şi doar o victorie a lui Nibali pe Hautacam ar mai putea schimba ceva. Purito Rodriguez, cel care a pornit în cursă cu speranţa de a deveni “regele munţilor” poate acum spera cel mult la locul al doilea...
Lupta dintre tinerii rutieri francezi nu s-a terminat, iar etapa de azi, care porneşte din Pau, le oferă o nouă şansă pentru a-l desemna pe cel mai bun dintre ei, cel care va ocupa un loc pe podiumul Turului Franţei din acest an. Pau, oraşul în care s-a născut regele Henric al IV-lea Bearnezul (castelul fiind unul dintre principalele sale atracţii turistice) are o lungă istorie a prezenţelor în Le Tour, aceasta fiind a 66-a oară când o etapă porneşte sau se încheie aici. În ultimii ani, unul dintre cei mai titraţi ciclişti francezi aici a fost Pierrick Fedrigo, cu o dublă în 2010 şi 2012.
Poate că ar fi fost bine ca o etapă să se încheie aici, pentru ca rutierii să poată gusta minunatele vinuri de Jurançon şi Madiran, sau produsele pe bază de foie gras. Sau măcar să aibă timp să viziteze Muzeul Aviaţiei aflat aici. Aşa cum stau lucrurile însă, ei se vor gândi mai degrabă la traseul dificil, care trece şi prin locuri cu semnificaţie istorică: Beaudean este locul naşterii lui Dominique Larey, medicul şef al armatelor napoleoniene şi cel care a pus bazele medicinei militare în Franţa; Bagnerres-de-Bigorre (Băile termale Bigorre) nu este doar o staţiune balneoclimaterică importantă ci şi un punct de odihnă pentru pelerinii care doresc să ajungă la Lourdes; din La Mongie se zăresc culmea Pic du Midi de Bigorre cu ai săi 2872 metri altitudine; Bareges – staţiunea balneoclimaterică aflată la cea mai mare altitudine din Franţa; în sfârşit, în aşteptarea ultimei căţărări spre Hautacam, Luz-Saint-Sauveur, locul unde Victor Hugo şi-a petrecut o perioadă a vieţii.
Hautacam este punctul final al etapei – şi punctul final al acestei călătorii prin Pirinei. El găzduieşte Turul pentru a cincea oară. Căţărarea de categorie specială nu desemnează în principal altitudinea – fiind situată la 1520 metri – ci dificultatea pantelor sale cu o medie de 7,8%. Hautacam ne aminteşte de Cadel Evans şi de efortul său din urmă cu şase ani: în 2008 a cucerit aici tricoul galben care, totuşi, nu i-a purtat noroc până la Paris, din cauza unei accidentări.
Cine va fi Regele din Hautacam? Cine se va putea măsura cu vulturii care, prin tradiţie, au donjonul lor aici, la mănăstirea Saint-Savin? Să fie din nou Nibali? Sau Majka, decis să-şi înscrie numele pe a treia victorie în munţi? Sau poate Thibaud Pinot? Sunt mulţi cei care vor încerca să se afirme, poate chiar încercând o ultimă evadare spectaculoasă.
ETAPA 19.
ÎN CĂUTAREA LUI CYRANO.
Sunt ultimele zile în Turul Franţei 2014. Clasamentele sunt aproape finalizate, nerăbdarea cicliştilor s-a mai domolit. Nibali a câştigat pe Hautacam, intrând în legendă. Rafal Majka a prins locul al treilea în etapă, reuşind să îşi apere tricoul alb cu buline roşii. Valverde a pierdut locul de pe podium deocamdată, dar mai are şanse la contratimpul de mâine. Noi, spectatorii, ne gândim cu tristeţe că se apropie finalul încă unui Tur istoric. Istoric – pentru că el a rămas fără trei dintre principalii favoriţi – Cavendish, Froome şi Contador - încă din primele etape. Pentru că mulţimea venită să întâmpine cicliştii pe pământ englezesc a depăşit de departe oricare dintre etapele-regale din Franţa. Pentru că niciodată, în ultimii 15 ani, nu au fost atât de mulţi tineri ciclişti francezi care să-şi confirme talentul şi ambiţia de-a lungul traseului. Pentru că, deşi nu am avut la fel de multe castele ca în alţi ani, locurile prin care am trecut au fost spectaculoase iar efortul rutierilor dramatic, din cauza schimbărilor frecvente de vreme.
Eu întâmpin etapa a 19-a cu bucuria de a fi primit un frumos cadou de la Eurosport – un tricou cu însemnele Tour de France!
Astăzi plecarea se face de la Maubourguet (în zona numită Pays du Val d’Adour) şi pornim în căutarea celebrului Cyrano, în Bergerac. Munţii au rămas în urmă, se văd doar în zare din această regiune de la poalele dealurilor. Numele localităţii are legătură cu cuvântul francez „mauvais” (rău) – putând fi tradus ca „satul rău”, un avertisment împotriva celor ce ajungeau aici cu gânduri necurate. În 2004 Turul Franţei a mai început o etapă de aici, în drumul său către Lourdes.
Trecem prin Marciac şi Condom, cu catedralele lor gotice medievale, iar apoi, în apropiere de Vianne, vom zări Castelul Tranquelléon, construit la începutul secolului al XIV-lea (1310) şi refăcut în secolul al XVIII-lea. Continuăm pe malul râului Garonne, spre Eymet, în Dordogne, cu al său castel construit în secolul al XIII-lea.
Punctul final al etapei, care se va termina, probabil, cu un sprint masiv este Bergerac unde, în Place de la Myrpe, piaţa principală a localităţii, vom fi priviţi cu un ochi critic de statuia poetului şi dramaturgului francez Cyrano de Bergerac, cel al cărui nume a devenit celebru datorită scriitorului Edmond Rostand. Totuşi, singura legătură a lui Cyrano (gascon născut... la Paris) cu acest oraş este domeniul Mauvières et Sousforest (Bergerac) deţinut de familia sa. Cyrano şi-a dorit o carieră militară, dar rănile suferite mai întâi în Războiul de 30 de ani împotriva spaniolilor, în cursul bătăliilor de ma Mouzon (1639) iar apoi Arras (1640) l-au obligat să renunţe la acest vis. Scrisorile sale, ca şi cele câteva lucrări de dramaturgie, au fost privite diferit de contemporanii săi, de la admiraţie la dispreţ.
.jpg)
Edmond Rostand l-a făcut cunoscut (în piesa sa din 1897) preluînd multe dintre legendele legate de numele lui Cyrano – de la dragostea sa pentru Roxanne, la nasul său „uriaş” şi momentul în care, după cum se spune, a pus pe fugă 100 de spadasini când a sărit în apărarea lui François Pajor de Lignières, poet şi prieten de pahar.
Bergerac este legat de numele celebrului rutier francez Jackie Durand şi de victoria sa de la Cahors, în 1994, de Festivalul medieval care are loc, anual, în luna iulie, dar şi de cei patru Chef-i care deţin stele Michelin pentru talentul lor culinar.
Cine va câştiga aici? Va reuşi oare Sagan să spargă ghinionul care, în acest an, l-a împiedicat să adauge noi victorii în panoplia sa? Vor reuşi Kittel sau Kristoff să adaugă încă o victorie în acest Tour? Sau, poate, Majka va dori să ne arate că e bun la toate capitolele? O evadare reuşită l-ar putea ajuta.
ETAPA 20
CU TOATĂ VITEZA ÎNAINTE!
Da, am ajuns la etapa de contratimp, ultima înainte de drumul festiv spre Paris, Champs Élysées şi festivitatea de premiere. După victoria lui Ramunas Navardauskas, prima pentru Garmin din acest Tour, pe o ploaie deasă care nu s-a oprit pe drumul spre Bergerac, a venit ziua ultimei bătălii importante, care se va încheia cu încoronarea celui mai rapid dintre ciclişti.
Suntem tot la Bergerac, de unde se va da startul etapei de contratimp. Primul dintre favoriţii de astăzi este, desigur, Tony Martin, dar nici alţi ciclişti – Kwiatkowski, Luke Durbridge, Mollema, Dumoulin între ei – nu se vor lăsa prea uşor învinşi. Poate că şi Rafal Majka îşi doreşte un hattrick... iar Nibali, deşi nu este primul pe această listă, va face tot posibilul pentru a menţine cât mai mult din avansul său de peste 7 minute.
Traseul de 54 km face legătura între Bergerac şi Périgueux, tot în departamentul Dordogne - o zonă viticolă cu căţărări mici dar destul de dificile, dintre care cea mai înaltă ajunge la 212 metri altitudine, la Dont-d-Meaux. Pe drum vom întâlni câteva castele – între care Barriere, din Villambard (construit în secolul al XI-lea, din păcate astăzi au rămas doar ruinele sale) şi Montréal, aflat doar la câţiva km distanţă de aceeaşi localitate. Conexiunea cu Canada nu e deloc întâmplătoare: construit în secolul al XII-lea, el a aparţinut familiei Pontbriand, duci de Montréal. Unul dintre aceştia, Claude de Pontbriand, a ajuns în 1535, alături de navigatorul francez Jacques Cartier pe malul fluviului Saint-Laurent, acolo unde, pe locul unei vechi aşezări a nativilor indo-americani numite Hochelagaqui, avea să se ridice oraşul Montréal. Cartier este, de altfel, cel care a dat numele de Canada acestui teritoriu şi a fost primul european care a desenat harta sa, dând un nume tuturor aşezărilor şi râurilor întâlnite în cale.
Trecem apoi în goana bicicletelor prin Manzac-sur-Vern, cu portalul bisericii romanice şi castelul Leyzarnie, construit pe la 1900 pentru contele Henry d’Osmoy într-un stil eclectic ce îmbină inspiraţia din stilurile clasice şi tendinţele Art Nouveau, la modă în perioada construcţiei sale. Un altul, castelul La Jarthe din Coussac, construit către sfârşitul secolului al XI-lea, a fost, se pare, un loc de refugiu pentru templierii prigoniţi în vremea regelui Philippe al IV-lea. Tot de Coussac este legată şi peştera preistorică Font-de-Gaume, care ne aminteşte de celebra Lascaux, cea mai cunoscută peşteră cu picturi rupestre din lume (aflată tot în Dordogne). Aici, la Font-de-Gaume, se pot vedea peste 200 de picturi preistorice în culori (bizoni, cai, mamuţi şi reni, dar şi siluete umane stilizate) datând, se pare, de acum circa 17.000 de ani – ea fiind singura peşteră de acest fel din Franţa care încă mai poate fi vizitată.
Tocmai în ultima etapă atâtea castele şi vestigii? Din păcate timpul este scurt, o etapă contratimp presupune viteză şi forţă, iar câştigătorul va trebui să fie un atlet adevărat, ţinând cont de lungimea traseului şi de profilul acestuia.
Da, este penultima zi a Turului Franţei 2014. Mâine vom ajunge la Paris şi totul se va termina. Rămân amintirile... bune sau rele, ele ne vor însoţi un an întreg, până la TdF 2015.
A, să nu uit! S-a confirmat că, urmare a succesului primelor etape din acest an, cicliştii vor reveni şi anul viitor în Yorkshire, pentru o cursă de trei zile. Nu e grozav?
ETAPA 21.
DRUMUL CĂTRE VICTORIE.
A venit şi ultima zi din Le Tour 2014. Am petrecut trei săptămâni spectaculoase, cu bucurii pentru unii, cu dezamăgiri pentru alţii, cu surprize oferite de tinerii ambiţioşi, vreme schimbătoare şi căzături cu efecte teribile. Am avut parte de prima etapă de pavate; de cele mai dificile etape de munte din ultimii ani – nu prin înălţime ci prin înlănţuirea culmilor din Alpi sau Pirinei; de peisaje spectaculoase şi locuri care au marcat comemorarea celor 100 de ani de la declanşarea Primului Război Mondial.
Noi, comentatorii de pe margine ne-am bucurat, ca de obicei, de reîntâlnirea pe pagina Eurosport România. Am sperat în victoria favoriţilor noştri; unii ne-au dezamăgit, alţii ne-au confirmat aşteptările. Discuţiile noastre au fost adesea aprinse, iar la ele au participat prieteni din cele patru zări – din România în Franţa, din Germania şi Spania în Peru. Ne-am străduit să punem întrebări interesante, să facem comentarii inteligente pentru a merita să obţinem tricourile oferite de organizatori şi ne-am bucurat pentru fiecare dintre vechii şi noii noştri prieteni care le-au câştigat.
Astăzi ne luăm rămas bun de la Tour de France 2014, dar nu înainte de etapa finală, aceea a paharelor de şampanie şi a felicitărilor, care ne poartă de la Évry la Paris, pe Champs Élysées. Comuna Évry (cunoscută, până acum câteva decenii, drept Évry-sur-Seine) este „noul oraş” din suburbia de sud a Parisului şi locul unde Erik Zabel a câştigat o etapă în 2001. Deşi lovit, în ultimii ani, de criza economică, Évry ne întâmpină cu clădirile sale moderne, inclusiv Catedrala în stil modernist, locul unde Papa Ioan-Paul II a făcut o vizită în urmă cu exact 20 de ani, dar se poate lăuda cu construcţii religioase dedicate tuturor celor trei religii principale (catedrala, o moschee şi o sinagogă, ba chiar şi pagoda budistă vietnameză Khanh-Anh, cea mai mare din Europa) dar şi tuturor confesiunilor creştine.
Évry se mai poate lăuda cu prezenţa, aici, de-a lungul mai multor ani, a compozitorului Gioachino Rossini care, se pare, a compus chiar aici capodopera sa „Bărbierul din Sevilla”. Tot aici îşi are sediul proiectul spaţial european Ariane, care reuneşte oameni de ştiinţă din Franţa, Marea Britanie şi Germania. Până acum au fost lansate cinci serii de rachete Ariane, al şaselea fiind actualmente în fază de proiect. Una dintre rachetele purtătoare de acest tip este expusă la Muzeul Aviaţiei deschis la aeroportul Bourget din Paris.
Aşadar, acesta este locul unde, aşezaţi pe şaua bicicletelor, cicliştii vor ciocni un pahar de şampanie. Plutonul va defila încet pe străzi, cu deţinătorii tricourilor distinctive în prim plan, pe străzile acestui orăşel pentru ca, după ce se va da startul oficial, să pornească spre Paris.
Vom trece apoi prin apropiere de grădinile din Coursson, acolo unde, de două ori pe an, se organizează spectaculoase expoziţii de flori; s-ar putea chiar să zărim, în depărtare (sau din zborul elicopterului) Castelul du Marais, cu grădinile sale şi muzeul Talleyrand. Proiectul cupolei din clădirea principală este inspirat de pavilionul Orologiului de la Louvre. Aici au locuit, de-a lungul timpului, ducele de Wellington, dramaturgul Prosper Mérimée (autorul nuvelei „Carmen” devenită celebră datorită muzicii lui Georges Bizet), Chateaubriand sau poetul şi prozatorul Charles Augustin Sainte-Beuve.
CASTELUL DU MARAIS
Vom trece apoi prin apropiere de Versailles şi Meudon, oraş al artiştilor, pe malul Senei, dar şi locul unde se află un observator astronomic celebru, construit în 1874 pe locul vechiului castel. Sculptorul Auguste Rodin a locuit aici – villa des Brillants este astăzi muzeu - şi tot aici este înmormântat; Richard Wagner a compus, tot aici, „Olandezul zburător”. Celine, autorul „Călătoriei la capătul nopţii” (Voyage au bout de la nuit) romanul modern care aduce „anti-eroul” în peisajul literar francez a locuit aici până la moartea sa, în 1961. Tot la Meudon au avut loc primele teste de zbor cu balonul cu aer cald, pe la 1880, în celebrul „Hangar Y”. Un secol mai târziu, în 1986 Meudon a fost gazda unei etape de contratimp în Tour de France, iar de aici mai avem de parcurs doar 9 km până la Paris.
În drumul nostru spre Paris vom trece, ca în fiecare an, pe lângă clădirile aparţinând ASO – organizatorii Turului Franţei, din Issy-les-Moulineaux. Un omagiu scurt dar necesar, pentru cei care ne dăruiesc an de an această minunată perioadă de trei săptămâni, în care sportul se îmbină perfect cu istoria şi turismul. Apoi, pe lângă Bois de Boulogne, ne vom continua drumul spre Paris. Tot aici se găseşte şi sediul Eurosport.
Champs- Élysées şi Arcul de Triumf construit la ordinul lui Napoleon, la începutul secolului al XIX-lea, spre gloria Armatelor Franceze, constituie punctul final al călătoriei, aşa cum se întâmplă în fiecare an. Ceremonia de premiere a cicliştilor victorioşi va avea loc spre seară, la fel ca în 2013, şi probabil că organizatorii ne pregătesc o desfăşurare de forţe spectaculoasă, cu jocuri de sunet şi lumină.
Cine va fi ultimul câştigător din acest an? Sagan, Kittel, Dumoulin, Kristoff şi poate alţii se vor lupta pentru a-şi lega numele de acest bulevard legendar. Marcel Kittel a câştigat, anul trecut, lupta cu Mark Cavendish. Va reuşi oare acest lucru şi acum, în lipsa lui Mark?
Vom vedea... Apoi, după decernarea premiilor, glasurile şi uralele se vor estompa, iar luminile se vor stinge încet, lăsând în urmă încă o ediţie a Turului Franţei. Timp de un an, ne vom gândi la surprizele din anul viitor şi vom răsfoi amintirile de acum.
RIEN NE VA PLUS…. À BON ENTENDEUR, SALUT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu